Multi oameni pe care ii cunosc spun ca “daca nu ma simt rau dupa ce mananc, asta inseamna ca imi face bine”. In primul rand asta depinde ce inseamna bine pentru fiecare dintre acele persoane. In aceste vremuri ne-am obisnuit sa numim bine sau foarte bine o stare destul de joasa din punct de vedere fizic si psihic. Adica, daca nu ma doare nimic … daca nu sunt la nebuni inca, atunci este totul ok. Eu am inceput sa ma intreab care ar fi potentialul meu cel mai inalt de a ma simti bine. Nu mai pot sa ma multumesc doar cu atat de putin, cand am aflat, am vazut si am simtit o parte din potentialul corpului uman. Potentialul corpului uman este extraordinar de mare, noi ne-am obisnuit cu aceasta stare de letargie, oboseala si confuzie mentala — dar este doar pentru ca o consideram “normala”. Din cate vad este mai mult un blocaj mental decat o limita a organismului.
Haideti sa facem o analogie si un exercitiu mental simplu. Daca consideram urmatoarele lucruri :
- casa cu cativa oameni = celula dintr-un organ
- cartier cu case/blocuri = organ din corp
- orasul = corpul intreg
- politia = sistemul imunitar
- infractorii = virusi,bacterii,celule bolnave
- primaria/prefectura = creierul corpului, cei care iau decizii pentru toti
- rebu = sistemul de eliminare al toxinelor din corp
- vasele sangvine si sangele = traficul, strazile
- masinile/taxi-urile = molecule de orice fel care transporta substantele unde este nevoie de ele
La inceput toate bune si frumoase , toate organele functioneaza perfect, sangele curge si este curat si fluid, toate substantele ajung acolo unde este nevoie de ele. Acum sa introducem substante perturbatoare in acest sistem. De exemplu sa spunem ca apare cineva care arunca cu o bomba intr-o casa printr-un geam spart.
Oamenii din casa sunt prezenti,atenti si simt pericolul deci raspund prompt, gasesc bomba la timp , o dezamorseaza, dau alerta la politie sa vina sa o ia de acolo. Politia vine si se ocupa de bomba intr-un timp record, aproape instantaneu. In fiecare zi se intampla acest lucru, pana la urma politia pune mai multe patrule in acel loc pentru ca stie ce se va intampla. Numarul oamenilor care arunca cu bomba se mareste pe zi ce trece, putin cate putin, si apar aceste evenimente si in alte parti ale orasului. Oricati infractori ar prinde politia apar mereu mai multi si mai multi si au tactici din ce in ce mai inovatoare. Politia alerteaza primaria/prefectura de ceea ce se intampla = acestea raspund ca sa se descurce singuri pentru ca nu este asa mare lucru. Sa mai alerteze doar atunci cand chiar se intampla ceva grav- astea sunt nimicuri si ei au lucruri mult mai importante de facut pentru binele intregului oras. Primaria nu comunica si nu asculta pe oamenii din oras.
Oamenii din casa, un timp au putut face fata problemei fara ca munca lor sa fie afectata, dar cum bombele se inmultesc incep sa intre in panica. Suna in continuu la politie si ies in strada. Politia nu mai raspunde pentru ca este suprasolicitata. Oamenii din casa gasesc o solutie sa nu mai fie afectati de bombe – unul din ei sta de paza sau baricadeaza casa… Acest lucru face ca munca sa mearga in continuare, totul pare ca functioneaza bine. Primaria mareste nr. de echipaje de politie pe strazi si incearca sa mareasca si nr. celor care sa ii ajute pe cei care au probleme.
Echipajele de politie nu mai pot face nici ele fata la atatea bombe in locuri diferite din oras.Incearca sa faca filtre pe strazi ca sa gaseasca infractorii mai rapid. Traficul devine mai greu, pentru a ajunge dintr-un loc in altul este nevoie de mai mult timp. Rebu face mai greu curatenia de bombe asa ca mizeria incepe sa se acumuleze.
Totul inca pare sa functioneze bine din afara – lucrurile se misca si functioneaza. Oamenii din casa ajung la un punct in care trebuie sa faca un compromis – mentin doar functiile minime si in rest se ocupa de bombe. Nu se mai gandesc acum sa mai cheme politia pentru ca au prea multe de facut(aparare + functionare minima) si oricum nu prea vine. Aceasta este starea de adaptare pe care multi o confundam cu starea de bine. De fapt nu este o adaptare reala ci doar o iluzie mentala si o ignorare a situatiei. Medicamentele adaugate in sistem sunt ca si cum le-ai da la oamenii din case mai multe cai de a-si baricada casa = mai lungeste timpul iluziei de bine sau daca sunt antibiotice – omoara aproape pe toti (si oameni buni, si politie si infractori) .. si asa se poate relua dintr-un alt punct.
Totul este aproape un haos, dar inca functioneaza, la primarie ajung bani, provizii, chiar daca sunt putine, ajung la toti. Infractorii cresc, incep sa se organizeze si mai corup si pe alte persoane din oras. Mizeria creste exponential si incepe sa deranjeze, dar deja este prea mult pt Rebu. Cum primaria are alte lucruri de facut decat sa ii asculte pe oameni … politia alerteaza pe acestia doar atunci cand incep oamenii din case sa moara si se lucreaza din ce in ce mai putin => nici primaria nu mai poate functiona bine, functionarea orasului ca un tot este compromisa. Aici se ajunge cand gradul de confort scade atat de jos incat nu mai poate fi tolerat si incepe sa se creeze o stare generalizata de alerta si razboi.
Cred ca este foarte cunoscut scenariul de mai sus, si este extrem de asemanator cu ceea ce se intampla in corpurile noastre. Nici un om din casa nu se gandeste sa se uneasca cu vecinul , sau sa gaseasca o modalitate de a intelege ce se intampla cu omul care arunca bomba – chiar trebuie eliminat sau poate este de ajuns sa i se acorde atentie si grija. Nici primaria nu se gandeste cum sa opreasca masa de infractori care vine in continuu, si in loc de asta, sa atraga persoane capabile de a revitaliza/inova si recrea tot sistemul. Toti se preocupa foarte superficial doar cu problemele lor punctuale, incercand sa inlature efectele nedorite prin lupta. Scenariul de sus este unul simplist, dupa cum stim toti, lucrurile sunt destul de incalcite.
Cum ar fi sa ii dam o pauza organismului nostru de la lupta, si sa il ajutam sa se refaca ? Cum ar fi sa incepem sa ascultam si sa comunicam cu el, sa incepem sa simtim ceea ce are nevoie si ceea ce nu il ajuta ? Cum ar fi sa actionam in loc sa reactionam,sa fim prezenti in loc de absenti la ce ni se intampla, sa intrebam in loc sa acuzam, sa ascultam in loc sa presupunem ca stim tot, sa ne unim in loc sa ne separam ?
)
