Este carnea o sursă indispensabilă de proteine ?

Proteinele sunt substanțe nutritive cu structură complexă, fiind alcătuite dintr-un numar variabil de aminoacizi legați între ei, înlănțuiți ca un lanț de piese lego. Majoritatea aminoacizilor sunt sintetizați de organism atunci când hrana nu îi conține și de accea se numesc aminoacizi ne-esențiali. Exista 8 – 9 (unele studii zic 8 altele 9, iar altele 3) aminoacizi pe care organismul nu îi poate sintetiza și trebuie aduși prin hrană. Lipsa oricărui aminoacid perturbă sinteza proteinelor care îl conțin în moleculă.

Proteinele au rol plastic, participa la formarea și reînoirea celulelor și influențează toate procele metabolice din organismul uman. Proteinele reprezinta 16-17 % din greutatea unui om adult. Proteinele intră în structura enzimelor și a unor alte substante active ce susțin procesele metabolice.

Prin utilizarea de aminoacizi unele glande secretă hormoni. Aminoacizii sunt ca niște bucățele de puzzle, care ajută la construcția altor structuri în organism precum membrana celulară, enzimele, hormonii, lanțul ADN. Carența de proteine poate duce la tulburări de creștere, scăderea rezistenței la infecții, anemie, edem, scăderea capacității fizice și psihice. Rația proteică zilnică este considerată egală cu cea existentă în laptele matern uman, și anume 2.5 % din totalul cantității de mâncare/zi.

Este carnea principala sursă de proteine ?

Sintagma devenită axiomă: ” carnea este principala sursă a proteinelor de cea mai buna calitate” – este de fapt eronată.

În privința aspectului cantitativ, informațiile oficiale nutriționale spun foarte clar: la 100 g de aliment, carnea are în medie 18 g de proteine ( între 12-22 g) de calitate superioară. De accea, solicitarea imperioasă de a îngurgita „cu orice preț” carne, justificată prin „aportul de proteină animală indispensabilă”, apare realmente o forțare, bazată, cel puțin pe o defectuoasă cunoaștere a alimentației corpului uman.

Tot proteine de calitate superioară se afla și în plante, într-un procentaj chiar mai spectaculos, ca de exemplu în soia sau fasole avem 40% proteine, iar în nuci 17%.

În timp ce alimentele neprelucrate termic permit absorbția în organism a aproape tuturor proteinelor 98%, prin prelucrarea excesivă și uneori toxică a cărnii avem riscul de a înjumătăteste aportul proteic,  cu diminuarea corespunzatoare a asimilării acestora. Deci de la 18 g media/100 g carne se ajunge la 9 g / 100 g și acestea sunt mai dificil de asimilat de către organism.

Dr. Otto Brucker în lucrarea „Destinul din bucătărie” prezinta un studiu comparativ dintre procentul de aminoacizi din mușchiul de vacă și zarzavaturi. Deși procentul de aminoacizi este mai mare în carnea de vacă acestia au indice de utilizare biologica mult mai mică decât cele din zarzavaturi. De aici deducem că proteinele din vegetale sunt mai bine asimilate și utilizate de corpul uman.

De remarcat este și asemanarea raportului dintre proteine/lipide/glucide (1/2/4) din laptele matern uman și cel existent în legume și fructe. Michel Karen-Werner în cartea „L’alimentation vivante” arată că problema proteinelor este pusă eronat, și că de fapt omul are nevoie de aminoacizi nu de proteine și că de obicei, în plante aceștia se găsesc ca atare, nu constituiți în proteine complexe și greu de digerat. Acest lucru este de maximă importanță, deoarece se știe că proteinele în procesul digestiv sunt descompuse mai întâi în aminoacizi și apoi absorbite, proces care reclamă cel mai mare consum de energie din organism.

Dr. Henry Bieler, în lucarea sa referitoare la puterea terapeutică a alimentelor naturale, specifică la un moment dat: „Putem învăța multe dacă observăm înțelepciunea naturii în problema nevoii de proteine a organismului. Vițelul se dezvoltă foarte bine cu laptele mamei-vacă, bogat în proteine. Iedul crește mai încet cu laptele mamei sale, capra. Creșterea sugarului este și mai lentă iar laptele mamei sale este cel mai slab în proteine din toata specia mamiferelor. Pe masură ce omul avansează în varstă nevoile sale de proteine devin nesemnificative, cu exceptia cazurilor de rănire sau boală.”

În anii ’30 studii pe animale de laborator au început să furnizeze dovezi ca regimurile alimentare hiperproteice accelerează viteza creșterii și maturării, dar reduc durata vieții considerabil. Astfel vârsta medie de maturare a scăzut între 1850-1900 de la 17.5 ani la 11.9 ani. Studiile știintifice moderne arată că de fapt un adult are nevoie doar de 20-30 g de proteine pe zi. Organismul uman își procură și reciclează foarte eficient proteinele proprii.

Se susține faptul că proteinele animale ar fi absolut indispensabile dezvoltării intelectuale și necesare muncii intelectuale. Potrivit acestor afirmații ar însemna că animalele carnivore sunt mai „intelectuale” decât animalele erbivore și frugivore. Este greu de susținut în acest sens că e mai inteligent un tigru decât o maimuță…este o idee fără acoperire. Carnea nu are nimic de a face cu forța musculară. Mistrețul vegetarian este mai robust decât porcul care manâncă orice. Elefantul, rinocerul, boul, calul se hrănesc numai cu ierburi și vegetale. Acele persoane care pretind că pentru vigoarea lor corporală este necesară carnea, sunt asociate, de unii autori, cu acei alcoolici care pretind că rămân fără vitalitate dacă nu au paharul lor de băutură. Mie personal, această asociere mi se pare un pic exagerată deși îmi dă ceva de gândit față de cum se poate vedea un atașament din această perspectivă.

Carnea este saracă în calciu și fosfor. Prin compoziția sa în care predomină anionii(fosfor, sulf,clor) carnea este un produs cu efect acidifiant, care dacă este consumat în cantități mari duce la diferite efecte negative asupra organismului uman. Aceste remarci sunt întărite de diferite studii ce vin în întâmpinarea acestor constatari. Aportul de proteine animale favorizează pierderile de calciu prin urină și indirect accelerează evolutia osteoporozei. Excesul de proteine acumulat duce la disfuncții renale, de obicei după varsta de 40 ani. Un studiu care a comparat pierderile de masă osoasă la femei dupa menopauză, a constatat că femeile ovo-lacto-vegetariene au pierdut doar jumătate din masa osoasă pierdută de femeile omnivore. Absorbția și retenția calciului este mai bună la vegetarieni.

Biostructura spațială a proteinelor și modul de absorbiție al acestora

Exită molecule L(levogire) și D(dextrogire), adica pot rota planul luminii polarizate în soluție către stânga (L) sau dreapta (D).

Nimeni nu știe de ce suntem alcătuiți doar din proteine levogire (molecule L-aminoacizi) și nu dextrogire. Absorbția aminoacizilor se face prin mecanismul de transport activ. Viteza de absorbție a aminoacizilor L este mult mai mare decat a celor D. Toti aminoacizii din proteinele normale sunt L-aminoacizi. Apariția aminoacizilor de factura D este specifică doar cancerelor. Dr Rada(1973) arată că după moartea celulelor, moleculele levogire se transformă în molecule dextrogire. Este bine cunoscut că cea mai mare parte de aminoacizi D este inutilizabilă de organismul uman ! Trebuie subliniat faptul că prin tratament termic intens sau la temperaturi înalte, aminoacizi L din plante se transformă în aminoacizi D, și de amintit faptul că aminoacizii din carne sunt toți de natura Dextrogira (animalul fiind deja mort). Metabolismul uman este specializat să lucreze cu molecule L, molecule vii.

Atunci cum de organismul uman crește și se dezvoltă cu proteină de natură animală ? Raspunsul este simplu și complex în același timp. De fapt aceasta întrebare nu face decât să evidențieze forța energetică ce există în corpul uman. În interiorul organismului, acesta transformă moleculele D în molecule L prin izomerizare, le dă viață și energie. În acest fel se explică și consumul enorm de energie atunci când se ingeră molecule de tip D. În acest fel ființa umană consumă, la fiecare masă, energie pentru a vivifica moleculele de tip D, aduse prin hrana tradițională.

Despre Studiu China

Cel mai mare și detaliat studiu despre nutriție făcut vreodata, „Studiul CHINA” demonstrează influența proteinelor animale asupra metabolismului uman. Numeroase experimente s-au facut pe animale de laborator, în cadrul acestui studiu, care au arătat că o dieta bazată pe proteină animală favorizează apariția tumorilor canceroase. Pe lângă aceste exeprimente s-a facut o statistică foarte detaliată a populației Chinei și a modului lor de viață și nutriție și cum afectează acest lucru durata lor de viață și bolile avute.

Deși există contestații pentru acest studiu, nu se pot nega multe din efectele grave asupra sănătății umane, care se văd astăzi în modul de viață al societății noastre și care de multe ori sunt asociate cu un consum de produse de origine animală. Procesarea excesivă a produselor din carne, mărirea termenului de expirare al acestora, sau consumul unei cantități prea mare pentru necesarul și utilitatea organismului nostru au de obicei un efect negativ asupra sănătății noastre.

Mai multe informații despre nutriție puteți găsi în documentarele :

Ca și continuare la acest articol, despre proteine și sursele lor vegetale, puteți citi în articolul Aminoacizi esențiali și proteine – rol, doze și surse vegetale .

Surse:

  1. Tratat pentru alimentația naturală a OM-ului, Marian Paraschiv Claudius
  2. Studiul China, Colin Campbell
  3. Puterea terapeutică a alimentelor, Dr Henry Bieler
  4. Destinul din bucătărie, Dr Otto Brucker
Anunțuri publicitare
Despre Celeste G. (249 de articole)
Celeste promovează un stil de viață sănătos nu numai pentru corp, dar si pentru minte și suflet. Este o fire curioasă, pătrunzătoare și clară, un health-food junkie cu o determinare puternică de a descoperi noi nivele de conștiență și de a explora necunoscutul. Dacă vă plac articolele, nu uitați să îi susțineți munca prin share și like.

1 comentariu la Este carnea o sursă indispensabilă de proteine ?

  1. Thanks for srhanig. What a pleasure to read!

1 trackback / pingback

  1. De ce nu mai mâncăm carne? « Reţete cu Gust

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: