Tu de ce mănânci ? Află cum să diferențiezi tipurile de pofte

Cuprinsul este închis, pentru a-l deschide apasă pe comutatorul alb din dreapta sus.

Acum ceva timp, dacă mă întreba cineva "de ce mănânci x ?" îi răspundeam de obicei în modul " Pentru că îmi este poftă și nu mă pot abține ." Consideram pofta un bun semnal pe care mi-l dă corpul, atunci când dorește să mănânce ceva.

Tipuri de pofte

Foamea

Pofta reală pentru ceva, sau mai concis foamea sau nevoia reală a corpului de a ingera elementele hranei respective este o senzație în corp ce nu presupune dureri.

Senzația de foame este mai mult un instinct subtil, ce se activează atunci când organismul nostru are nevoie de nutrienți.

Pofta Falsă sau Adicția

Aici vorbim despre dependența chimică față de o substanță ce ne creează o anumită stare interioară, fără de care noi credem că nu mai putem supraviețui.

Aceasta are nivele de la pofte și adicții ce nu sunt considerate dăunătoare, cum ar fi ciocolată, cafea și până la atașamente grave de substanțe toxice ce pot cauza mari schimbări negative în sănătatea persoanei și în comportamentul acesteia.

Obsesia Mentală

Obsesia mentală este o obișnuință mentală față de senzația dată de mâncare, față de un comportament sau față de anumite reguli. Aceasta nu are legătură cu dependența organismului de o substanță sau de nevoia reală a acestuia.

Mintea noastră plină de reguli, credințe și superstiții poate inventa o grămadă de motive pentru a mânca ceva, astfel încât să se liniștească și să se simtă în siguranță. Ca de exemplu avem motive religioase, motive de menținere a unui anumit program sau dietă, motive bazate pe frică de anumite boli sau probleme, motive bazate pe a satisface dorința altcuiva precum părinții etc.

În acest caz mintea ne forțează să respectăm acele reguli sau credințe, chiar dacă nu ne este foame. Dacă nu respecți acea regulă, gândul te obsedează în continuu și te pedepsește automat.

Atașamentul Emoțional

Atașamentul emoțional față de starea dată de ingerarea unui aliment, cum ar fi starea de plăcere, este unul din cele mai dese motive pentru care ne hrănim. Chiar dacă nu ne este foame, ne este dor de senzația de plăcere și relaxare dată de mâncare, de emoțiile și privirile schimbate la masă cu o altă persoană.

Mâncarea este folosită și ca preludiu pentru momentele de intimitate cu o altă persoană și este atașată inconștient de această plăcere.

Cum le diferențiem pe acestea ?

La început mi-a fost foarte greu, pentru că nu eram obișnuită să fiu atentă la ceea ce mănânc și la efectele date de hrană asupra organismului meu. Nu eram obișnuită să mă întreb de ce simt o așa nevoie de a consuma un anumit lucru și nici măcar nu îmi trecea prin cap să fac așa ceva.

Aceste întrebări presupun un pic de disciplină și voință. Una din experientele, care m-au ajutat să înțeleg diferența dintre pofte, este renunțarea la substanța numită zahar.

Inițial toate ok, dar în câteva săptămâni deja începusem să fiu extrem de agitată și simțeam o dorință extrem de mare de a mânca ceva cu mult zahar. Și nu era vorba doar de "ceva dulce", nimic dulce care nu avea zahar nu mă satisfăcea în nici un chip.  Aceasta stare a durat cam două săptămâni. După aceea s-a potolit ... și cu ea a dispărut și pofta nejustificată de "ceva dulce, foarte dulce".

Pofta falsă, care nu este rapid satisfăcută, generează o stare foarte neplăcută și o dorință nejustificat de mare. Pofta reală, care hrănește corpul cu ceea ce are nevoie, nu generează niciodată vreo stare de acest fel. Pofta reală este un instinct subtil, o senzație greu de explicat în cuvinte.

Obsesia mentala este o obișnuință, un obicei bine sedimentat ca de exemplu obiceiul de a mânca neapărat la o anumită oră, chiar dacă nu ne este foame. De obsesia mentală se poate trece prin disciplina mentală. Dacă ești atent poți observa că dacă nu te mai gândești un pic la acel aliment, pofta dispare.

Încercați atunci când vă este poftă de ceva, să va uitați la acel aliment și să amplificați senzația, apoi faceți un gest de voință și nu mâncați. Lăsați farfuria în bucătărie și plecați în altă cameră. Observați gândurile voastre într-un mod relaxat, și senzațiile resimțite în corp. Vă obsedează farfuria din bucătărie ? (se poate să ajungeți și să o visați la noapte :))

De multe ori mâncăm din atașament emoțional față de starea pe care ne-o dă alimentul respectiv, vrem să ne simțim mai bine, mai fericiți, mai relaxați și atunci mâncăm ceva bun.

Se cunosc multe cazuri în care oamenii foarte triști merg să se îmbete cu alcool ori se refugiază în dulciuri (prăjiturele, înghețată). Acest fel de a se hrăni nu are legătură cu nevoile corpului, ci cu nevoile emoționale ale persoanei. Se încearcă să se acopere starea emoțională cu cea dată de mâncare, dorindu-se diminuarea stării de durere și suferință. Acest lucru este inutil, în aparență ajută, dar problema reală nu se rezolvă.

Aveți curajul să stați și să explorați starea voastră emoțională și să înfruntați suferințele interne. Durerea emoțională reprimată se poate adânci foarte mult în corp astfel încât devine imperceptibilă. O astfel de suferință sedimentată poate acționa inconștient și declanșa pofte inexplicabile de mâncare.

Mâncarea este legată și de dorința de intimitate, așa că dacă aveți pofte nejustificate, întrebați-vă ce vă lipsește de fapt - hrană materială sau hrană emoțională prin interacțiunea cu o altă persoană ?

Poftele și obișnuințele alimentare, se învață și la fel se și dezvață. Nu este ceva greu, dar este nevoie de dorință și determinare. Atunci când îți dai seama că ai făcut o greșeală, sau că ceea ce faci nu mai este util, îți schimbi comportamentul. Și aici este același lucru, doar că atașamentele pot fi destul de sedimentate și supărătoare.

Celeste spune:
Poți gândi sau simți că faci un mare sacrificiu, renunțând la o poftă, dar de fapt doar te eliberezi de ceva ce nu te mai ajută.

Adicția și atașamentul emoțional sunt asemănătoare prin faptul că de obicei multe adicții încep de la un atașament emoțional și continuă cu o obsesie de a atinge o stare iluzionară de mai bine. Adicția de substanțe dăunătoare poate ajunge să fie un pericol pentru persoana respectivă dar și pentru comunitate, deoarece în acele stări, persoana se pierde pe sine și nu mai este pe deplin conștientă de ceea ce face.

Făcând o alegere de a fii mai conștienți de noi înșine, de corpul nostru și de motivele acțiunilor noastre, ne aduce un mare beneficiu nouă dar și comunității noastre. Astfel putem preveni multe afecțiuni de sănătate și putem avea forța necesară să ne susținem comunitatea prin săvârșirea vocației noastre.



Anunțuri publicitare
Celeste k. Godwin
Despre Celeste 237 de Articole

Bună dragă cititorule, mă numesc Celeste și promovez un stil de viață sănătos pentru corp, minte și suflet. Sunt o fire foarte curioasă și pătrunzătoare, cu o determinare puternică de a descoperi misterele lumii și de a explora necunoscutul. Dacă îți plac articolele mele dă-le mai departe, și nu ezita să îmi lași un mesaj.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Înainte de a comenta citește regulile de inserare comentarii.

1100 caractere disponibile